miercuri, 8 iulie 2009

Dacat sa-i spui omului in fata ce gandesti despre el mai bine scrie un articol pe blog. Sau mai bine nu?

Spuneam că blogul este pentru defulare. Eliberarea frustrărilor. Arhi, celebrul blogger de categoria A e supărat că cineva s-a autoinvitat să-l găzduiască pe litoral. Şi pentru acest lucru a scris un articol pe blog. Lumea a comentat articolul şi a exprimat adeziunea.

Am lăsat şi eu un comentariu decent:

"Arhi,

Articolul este pentru cititori, prieteni, rude sau…? Poate ca era mai bine sa nu-i inchizi telefonul in nas si sa-i spui omului in fata. Ti-a trebuit un articol pe blog pentru a-i raspunde?!"
Măcar eu l-am întrebat în faţă.

De ce imi place Twitter

Trecem peste faza cu ce este Twitter. Imi place pentru că aberaţiile trebuie să fie scurte, în doar 140 de litere. Vezi http://sp2.ro/9ac240

Aberatii scurte si idei marunte

Cum probabil te-ai obişnuit, blogosfera este plină ochi de aberaţii. Sugestia mea ar fi ca dacă te apuci de blogging să faci articolele scurte. Dacă tot te aberezi în ele. Oricum cititorii tăi vor fi dezamăgiţi. Măcar nu-i lăsa să aştepte prea mult.

Un regat pentru un cal

Titlul acestu blog este neinspirat. 12 măgari. Citisem undeva că nu este important domeniul web... şi nici numele. Brandul înseamnă altceva. Dar din categoria de nume ciudate de bloguri iata câteva mostre:

GicuPisicu
Gropa cu proşti
Fulgerica
Jeg
Nimicuri
Vis urat

... şi lista poate continua mult şi bine. Tu ce nume ai la blog? Dar la bloc?

Mai sunt si bloguri pentru carti

Am descoperit recent un blog pentru o carte:

Concediaza-ti seful! de Ştefan Murgeanu.

- bună iniţiativa
- slaba implementarea

Of, of.

De ce sa comentezi pe blog?

Citeam azi pe De ce Blog? despre Interactivitatea din comentarii :

"Blogurile (romanesti) sunt din ce in ce mai putin interactive, ori asa le vad eu in ultima vreme. Se prea poate sa nu citesc eu blogurile potrivite, dar, cum ar fi, citesc multe (192, zic) si pe majoritatea s-a dus dorului interactivitatea. "

Adică fiecare aberaţie trebuie comentată şi dezbătută?

Scrisul pe blog - remediu antidepresiv

Ai observat cum multe bloguri au rubrici din categoria: ce m-a enervat astăzi, diverse, mizerii, defulări, nimicuri. La o întâlnire a bloggerilor, când lumea se prezenta şi-şi argumenta motivaţia pentru scris am tras concluzia că depresia combinată cu frustrarea constituie sursa de blogging. Motivaţia.

În loc să dai un cap în gură celui care te enervează, în loc să-l înjuri în faţă, vei face acest lucru într-un mod elegant. Scri pe blog. Un fel de anger management. Cu timpul reuşeşti să fi din ce în ce mai rafinat. Glumiţe, jocuri de cuvinte. Filosofii ieftine sau mai reuşite. Ba chiar, spre deosebire de cabinetul medical, ai audienţă. Unii dintre bloggeri fac şi bani din povestea asta.

De ce? Pentru că tu stai să-i citeşti. Adică înţeleg frustrarea defulată prin scris. Dar invers? Ce te determină pe tine să citeşti bloguri nerelevante de bârfe şi idei ieftine (cum este şi acest blog)? Care este MOTIVAŢIA ta?

UPDATE. Uite îţi recomand eu un blog How to Change the World - A practical blog for impractical people, sau altfel spus: http://blog.guykawasaki.com

Chinezu o intreaba pe Mihaela cine e Zoso

Personajele sunt aşa:

Zoso, Arhi, Manafu, Dono, Piticigratis şi Chinezu pe de-o parte, Mircea Badea, Ciutacu şi Mihai Bendeac pe de altă parte. La mijloc stă Mihaela - profesoară la Universitate - care are un examen greu de trecut.

Subiectul de examen: Cine este Zoso ?

Examinatorul: Chinezu ? Cine e chinezu? Vezi la el pe blog. Iaca şi subiectul de examen.

Foarte interesant acest subiect. Dacă vrei să afli despre păpădie te duci pe Google (vorba lui Nea Băşescu). Dacă vrei să afli cine este Zoso, te duci tot pe Google.

Întrebarea pe care şi-o pune orice individ înainte de a căuta vre-un răspuns ar fi: La ce îmi foloseşte?

Magarii si ciorile in scandaluri moderne

Probabil ai auzit de... să-i spun scandal? ... declanşat de Florin Petrescu, netalentatul manelist din grupul Vacanța Mare (citat din Visurat.ro) care îl viza pe Cabral.

Articolul lui Cabral ca reacţie, pare de bun gust: o scrisoare către fiica sa. Declaraţia de a nu mai posta pe blog este însă puţin copilărească. Ok, spusă la supărare. Şi eu şi tu am fost copii. Mi-aduc aminte de toate glumele şi poreclele primite în copilărie. Unele de prost gust, altele înjurături de mamă. Dar au trecut, la fel cum spune în introducere şi Cabral.

Păi dacă au trecut, are rost să dai nas măgarilor?! Glumele de autobază ale celor de la Vacanţa Mare sau alte divertismente mediocre nu se tratează prin retragerea de pe blog ci prin ignoranţă. În prima etapă. Pentru că apoi, după ce te-ai liniştit e interesant de analizat fenomenul. Televiziunile, în căutare disperată de audienţă varsă zilnic tone de abjecţii. Ce este de facut?

1. Tu, privitorul, ai putea refuza / renunţa să mai priveşti asemenea mizerii (ar scădea şi rateingul emisiunii)
2. CNA ar putea să acorde amenzi?
3. Publicitarii, care susţin cu reclamă asemenea emisiuni ar putea să-şi retragă sponsorizările.
4. Tu, consumator, ai putea să trimiţi o scrisoare către advertiserii respectivi şi să-i anunţi că nu le mai cumperi produsele dacă sunt asociate cu căcatul ăla de emisiune.

Încearcă să faci una din acşiunile de mai sus. Este până la urmă o schimbare de atitudine pe care ai putea să o ai, dacă ţi-a păsat şi eşti unul din cei peste 800 de umani care a comentat pe blogul lui Cabral. Mi-a plăcut reacţia lui Tudor Chirilă în articolul despre importanţa ciorilor.

În rest? Stolul de ciori trece, spre lumi mai bune, măgarii rămân.

Si politia are treaba cu magarii

Încep printr-o concluzie legată de măgari, găsită pe net
acest animal respective măgarul parcurge zeci de kilometri în căutarea femelei pentru împerechere, astfel că nu au identificat proprietarul acestuia

Ce treabă are poliţia cu măgarii? Tot Internetul ne dezvăluie faptul următor:
Polițiștii din Satu Mare care anchetează un accident rutier între un Logan și un măgar, petrecut acum aproape 2 ani.

Articolul şi documentul pe blogul lui Blogatu.

vineri, 3 iulie 2009

Iubire furata 2 - Si paienjenii plang

Și băieții plâng câteodată...chiar și păienjenii.

"Ar fi putut fi o poveste tesuta cu matase alba, depanata la colturi de paianjenii lumii, fara lacrimi, doar cu extaz si fericire.

Dar acum paianjenii plang... Totul plange. Plang si El si Ea."

Dacă vrei să le vezi povestea lor de iubire, sau ce a mai rămas din ea, citește și tu ce scria Ice în 2006 aici.

Iubire furata

Ce-ai spune dacă te-aș săruta pe gât? M-aș apropia încet de tine, m-aș ridica ușor pe vârfuri și fără să mă vezi mi-aș lipi buzele de gâtul tău? Ce-ai spune?

Sa nu-ti para rau

Te-ai uitat vre0dată în oglindă după ce m-ai înjurat de mamă? Te-ai uitat vreodată'n urmă după ce ți-ai părăsit iubita/tul ?Ai tăiat, modificat sau aruncat la coș ceea ce ai scris anterior?

Cum ar fi să nu-ți pară rău pentru faptele, vorbele sau chiar gândurile tale? Cum ar fi nu ai niciodată regrete? Ai fi un nesimțit? Sau un om cu bunul simț dus la extrem? Înclin să cred prima varianță. Ești un nesimțit notoriu dacă până acum nu ai avut nici un regret. Nu există om perfect și cu siguranță ai greșit. Haide recunoaște. Ultima dată când ai făcut pipi în pat, chiar dacă ai râs a doua zi, o ușoară undă de regret și părere de rău tot te-a încercat. Tu n-ai făcut niciodată pipi'n pat? Ce NESIMȚIT ești !


[...]


Da, glumeam. Deja îmi pare rău că am făcut această glumă cu tine. Încercam câteva argumente. Deh... Dar vezi tu, de multe ori (?), regretele sunt tardive.

Magarul si dragostea

Da. Sunt un plagiator. I-am furat titlul Sorinei. Dar și ea avea unul din măgarii mei... și spunea frumos (Sorina):

Sta in crang asinul
Si se tanguieste
Ca in asta lume
Nimeni nu-l iubeste…

Dar poza trebuie s-o vezi în original aici.

Adică cine să te citească?

Și când mă gândesc la cât de plin este Internetul ăsta. De oameni, de vorbe, de pixeli... rătăciți și răs-rătăciți. Lumea se înghesuie să scrie. Întâi pentru sine după care cică pentru brandul personal. Rahat. Când s-a născut brandul personal?

Adică, chestiile astea de le înșirui eu aici vor fi citite vreodată în afară de roboții lui Google?

No hai. E vremea vorbelor

Că doar nu o să stau singur pe aici. Adică vom arunca câte un ochi pe la vecinii de blog să vedem care, ce, cum...sau era cu cine?

Dacă ar fi să mă întrebi acum de unde 12 măgari, îți spun sincer: habar nu am. Măgari știu, că îi întâlnesc la mai tot pasul. Dar nu sunt nici 7, cifra magică (pitici, fantastici, magnifici etc), nici 3 (porunci, dorințe, vise), nici 10 (degete la o mână). Pur și simplu doisprezece. Ar putea fi vorba despre o duzină.

12 magari sunt 6 cai mai mici si mai multi

Greu la deal cu boii mici, spune o mică istorioară... Așa și acest blog, greu, greu s-a urnit. Dar nici din rahat să nu faci bici. Și tot gândindu-mă la diverse stele și aspecte ale vieții, la ratoni, pisicuțe, flori, draci, copii și adulți frustrați, din rândul cărora fac și eu parte, am purces. Cică pe la 1848 Avram Iancu ar fi spus la un moment dat la o întrunire a revoluționarilor de atunci: Amu-i vremea faptelor. No, hai! Cine știe de o fi adevărat? Vreun cronicar ce n-a prins tot discursul? Dară nu-i bai. Dară până la fapte, iaca...doar vorbe pe acest blog.